Baschet 3×3, începuturi

Totul a început în 2014 cu un telefon. La acea vreme nici măcar nu știam că există baschet 3×3, un prieten și viitor coleg de echipa națională m-a sunat și m-a întrebat dacă aș fi interesat să merg la cupa mondială de baschet 3×3 la Moscova. Repet, eu până atunci nu avesesem contact cu baschetul 3×3 și nu știam că există o competiție la nivel modial.

Dar cum niciodată participarea la un nivel mondial nu se ratează am răspuns afirmativ, după care totul istorie. O istorie plină de bucurii și performanță, dar și de sacrificiu și durerea înfrângerii.

Toată lumea se bucură și conștientizează marea performanță reușită de noi în 2014. Care reușită? Câștigarea primului Campionat European de baschet 3×3 desfășurat vreodată.

Dar mie însă mi-au rămas în minte și înfrângerile dureroase din prelungirile meciurilor din sferturile cupei mondiale din Rusia, semnifinalei de la Sendai, înfrângerea în fața Rusiei din grupele campionatului European din 2016 și sfertul de finală în fața Cehiei la primele jocuri olimpice europene de la Baku din 2015.

Acest drum început în 2014, nu numai că ne-a deschis nouă ca și echipă o nouă viziune asupra sportului, a facilitat o mare performanță actuală și anume calificarea echipei feminine naționale de baschet 3×3 la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020.

Este o performanță uluitoare ținând cont de unde s-a plecat și câtă muncă s-a depus în toți acești ani pentru a putea obține asememea rezultate.

Semnat,
Bogdan Popescu